- şáncru
- s. n., art. şáncrul; pl. şáncre
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
şáncru
Look at other dictionaries:
şancru — ŞÁNCRU, şancre, s.n. Ulceraţie a mucoasei sau a pielii, apărută la locul de pătrundere în organism a unor germeni infecţioşi. – Din fr. chancre. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 şáncru s. n., art. şáncrul; pl. şáncre Trimis de siveco … Dicționar Român
şancroid — ŞANCROÍD, şancroide, s.n. (med.) Şancru de altă natură decât cea sifilitică. – Din fr. chancroïde Trimis de LauraGellner, 27.04.2004. Sursa: DEX 98 şancroíd s. n., pl. şancroíde Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … … Dicționar Român
şancăr — şáncăr ( re), s.n. – Ulceraţie a pielii. – var. şancru. germ. Schanker, var. din fr. chancre. Trimis de blaurb, 04.11.2008. Sursa: DER … Dicționar Român
şăncrăros — şăncrărós, oásă, adj. (pop.) bolnav de şancru. Trimis de blaurb, 08.11.2008. Sursa: DAR … Dicționar Român
şăngări — şăngărí, şăngărésc, vb. IV refl. (reg.) a se îmbolnăvi de şancru. Trimis de blaurb, 18.11.2008. Sursa: DAR … Dicționar Român
şăngărit — şăngărít, şăngărítă, adj. (reg.) bolnav de şancru. Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR … Dicționar Român
